Dragă Iuli de acum 10 ani

Dragă Iuli,

Știu că, de obicei, chestiile de genul ăsta se fac pe dos – tu, ăla tânăr și plin de speranță, ar trebui să-mi scrii mie, pentru că se presupune că ești mai optimist și mai visător. Eh, se pare că-n cazul nostru nu e chiar așa… De fapt, pot să pun pariu că ești trist, chiar dacă nici măcar nu conștientizezi asta. Totuși, sunt aici ca să-ți spun că o să-ți fie mai bine.

N-oi avea eu superputeri, dar acum mi-a picat fisa: pot să călătoresc în trecut – într-un mod cât se poate de old-school – prin intermediul amintirilor. O să-ți structurez totul frumos, în paragrafe, chiar dacă nu va fi ordonat cronologic. Nu te întreb dacă ești gata, pentru că am realizat că, de fapt, nu vei fi gata niciodată.

Aaa, și asta nu e doar pentru tine, ci și pentru alți oameni aflați în situația ta, care poate că au nevoie de o încurajare (dacă e cazul, dă click aici ca să sari direct la partea care cred că te va ajuta).

Stingher în mulțime

Mai ții minte când și-a organizat Mădălin ziua la nu-știu-ce loc de joacă pentru copii și te-a invitat și pe tine? Te-ai dus și a fost drăguț…până într-un punct. Atunci când au început toți copiii să se zbenguie pe-acolo, ție ți s-a rupt firu’. Pentru câteva minute, lumea ta s-a oprit în loc și la fel au făcut și lacrimile care erau gata-gata să-ți curgă pe obraji.

Nu ți-ai transformat ochii în izvorul Niagarei cât timp erai acolo, pentru că nu voiai să strici distracția celorlalți, dar ai făcut-o după, când ai ajuns acasă. Să nu-ți fie rușine să recunoști asta, pentru că plânsul nu e un semn de slăbiciune. Tu ai plâns atunci, iar eu plâng acum,scriind rândurile astea, și nu mă sfiesc s-o spun.

„De ce eu?”

Pe vremea aia, întrebarea de mai sus îți bântuia mintea zilnic și credeai că ești doar o victimă. Ghici ce – n-aveai dreptate.

Tot ce ți s-a întâmplat de-a lungul anilor n-a fost o povară, ci o chestie foarte mișto, deghizată în ceva mai puțin mișto – a blessing in disguise, cum ar zice ăia care vorbesc engleză. Și nu, nu mi te amintesc vorbind (sau măcar înțelegând) engleza, contrar a ceea ce crezi tu, așa că simt nevoia să-ți vând un pont: versurile “Candy Shop” chiar nu sunt despre magazinul de la colț, ăla de la care-ți lua soră-ta dulciuri. Cu plăcere. 😉

Iar n-ai chef de iarnă?

Revenind la oile noastre, bănuiesc că nu sari într-un picior de bucurie la gândul că vine iarna. Ah, stai… tu oricum n-ai putea face asta, ha! Totuși, cum ar fi dacă ți-aș zice că, spre deosebire de mine, tu chiar ai un motiv s-o aștepți? Da, o să crezi că am înnebunit, dar promit că ceea ce-o să-ți spun acum are sens.

Ei bine, zăpada, chestia aia albă pe care tu o urăști, îți oferă un privilegiu foarte fain: ești singurul copil care se duce cu sania la școală! Nici măcar nu contează că e mai mult de nevoie decât de voie, pentru că, timp de câteva zile pe an, ești cel mai tare din parcare și sunt convins că mulți alții și-ar dori să aibă ocazia asta.

Gândește-te la faptul că celor care trag sania respectivă le e mult mai greu decât îți e ție și, cu ocazia asta, salută-i pe Buși, Costel, Edi și Robert din partea mea. Mulțumesc că v-ați apucat de sală înainte de vreme ca să ajung eu în clasă în zilele de iarnă!

They’ll see you rollin’…

Sunt bucuros să-ți spun că o să-ți vină mintea la cap și că, printr-a cincea, o să accepți scaunul rulant. Acum că știi asta, sper să te duci pregătit la discuția pe care o vei avea cu doamna Petrescu în laboratorul de biologie. 😉

Eu și oasele care formează coloana vertebrală a mamei îți mulțumim că ai renunțat la a fi încăpățânat în ceea ce privește chestia asta, pentru că, pe termen lung, va fi mai ok pentru toată lumea. De ce am zis „toată lumea”? Ei bine, pentru că…

O să ieși

Nu te așteptai la asta, așa-i? Nici eu, hehe. 😛 Mai ai de răbdat câțiva ani, dar îți garantez că merită. 😉 O să începi ușurel, pe la sfârșitul clasei a noua (cred?), când o să faci o oră de istorie afară. Mama n-o să fie acolo, dar or să te ajute băieții (mulțam, Andrei, Darius și Toni!) și o să fie totul bine până la urmă. Nu și-n mintea mamei, care o să își închipuie că ești plin de sânge și ai fracturi multiple, dar e ok – se va mai liniști pe măsură ce trece timpul.

Totuși, aia va fi doar încălzirea pentru 2018, anul în care o să ai norocul să dai peste un tip care va fi suficient de curajos încât să-și asume „misiunea” de a te scoate-n oraș. O să ieși la o terasă din cartier (despre existența căreia habar n-aveai, deși stai în zonă de 20 de ani) și o să vezi că oamenilor ălora, pe care mai toată lumea îi judecă, chiar le pasă de indivizi ca tine, așa că se vor mobiliza, vă vor ajuta de fiecare dată când va fi nevoie și o să fie foarte fain.

Mersi mult, boss!  Mersi pentru că ai fost primul om care a zis  „Bă, hai s-o facem și vedem ce iese!” și m-a scos din rutină și pentru toate chestiile pe care le-ai făcut până acum pentru mine.  Voiam să zic „chestiile mai mici sau mai mari…”, dar mi-am dat seama că mi-ar fi absolut imposibil să le clasific așa, deci o să rămân la „chestii” și-atât.

Săriți cu pelerinele! 🙂

Unul dintre lucrurile foarte importante pe care le-ai învățat de curând e că expresia not all heroes wear capes – nu toți eroii poartă pelerinee cât se poate de adevărată. Din fericire pentru tine, ești înconjurat de o grămadă de oameni care ar merita să aibă un costum de supererou  în garderoba lor și cărora nu le-ai mulțumit îndeajuns. Ar trebui să faci ceva în privința asta, dar cred că, prin postarea asta, ai făcut deja primul pas, chiar dacă te-ai folosit de cuvinte în loc să construiești statui, lol.

De multe ori, te gândești că e posibil să nu-i meriți (mai ales pe ăia care se dau peste cap pentru tine), pentru că ești un overthinker anxios, dar, în același timp, speri că n-ai dreptate.  Până la urmă, ești om și e foarte posibil să mai greșești din când în când, dar asta e – probabil că prietenii tăi te vor înțelege. Poate nu ești chiar atât de teribil precum crezi, căci unii dintre ei au fost constant lângă tine în ultimii 12 ani…

Totuși, nu poți să dai de oameni dacă nu încerci s-o faci, Știu că asta nu depinde de tine, dar poți să încerci oricând să ai o discuție de genul ăsta cu cei care te pot ajuta și să vezi unde duce totul.  Sunt de acord cu faptul că nimic nu-ți poate îmbunătăți viața instantaneu și într-un mod radical. Am crezut și eu asta și m-am înșelat, dar asta nu înseamnă că lucrurile nu se pot rezolva dacă ai curajul să faci niște pași mărunți în direcția corectă. Nu ești un vârcolac,chiar dacă tipul ăsta te cataloghează așa. 🙂

Fii tare, așteaptă și vezi ce se va întâmpla,

Iuli.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *