Despre #foaiagoală și învățământul românesc

Simt că am cam întârziat la petrecere, pentru că o parte dintre simulări s-au dat deja, dar oricum aveam de gând să vorbesc un pic despre ideile absolut geniale pe care Ecaterina Andronescu le-a avut în ultima vreme (/s), așa că îmi dau și eu cu părerea despre subiect.

Pentru cei care nu știu despre ce e vorba, această formă de protest a pornit de la Consiliul Național al Elevilor, care a emis și un comunicat prin care motivează acțiunea asta și pe care îl găsiți aici. Nu cred că are rost să-l citez integral, pentru că mă voi lega doar de anumite părți ale acestuia.

 Nu ne vor evalua capacitatea de a gândi critic, ci doar capacitatea de a reproduce informațiile care ne-au fost dictate la clasă.

Din păcate, nu sunteți nici prima și nici ultima generație care se plânge de asta. Am făcut-o și eu anul trecut și sunt convins că o vor mai face mulți alții după voi, pentru că doamna Cati și compania au alte „probleme” de rezolvat (care-s atât de absurde încât cred că merită să fie dezbătute pe larg, într-o postare separată).

Nu cred că o să iau pe nimeni prin surprindere spunând că o mare parte din sistemul nostru de învățământ a rămas ancorată în comunism: toată lumea tre’ să fie aproximativ la fel și să știe cât mai multe chestii doar ca să moară capra vecinului de ciudă.

Nu contează că o foarte mare parte a lucrurilor care ți se bagă forțat pe gât sunt absolut redundante, mai ales dacă dai de cineva care-ți zice că „trebuie să ai cultură generală”. De fiecare dată când aud replica asta nu pot să nu mă gândesc la faptul că oamenii pe care îi pot cataloga ca având cultură generală mi-au spus o grămadă de informații despre care nu mi s-a vorbit nici măcar o dată la școală – și sunt convins că nici lor. Ei s-au documentat singuri despre lucrurile de care au fost interesați, ceea ce a făcut ca procesul de învățare să se desfășoare natural și într-un mod plăcut. În schimb, în școlile de la noi se întâmplă fix opusul.

Oh, și încă ceva, dacă tot suntem la subiectul ăsta: ador profesorii care cred că materia lor e buricul pământului și care, într-un fel sau altul, îți spun de fiecare dată când te văd că o să ajungi ultimu’ om dacă nu pui burta pe manualul ăla (sau pe cursul în format  electronic, în caz că ești student și ai profi suficient de mișto încât să-ți dea așa ceva) pe care-l cară zilnic după ei. Relaxează-te – dacă chiar o să ai nevoie de o anumită materie, o s-o poți învăța altfel când va veni timpul. Treaba o să meargă altfel dacă nu înveți de frica unei corigențe sau a unei restanțe, cam la fel cum se întâmplă și în cazul adevăratei culturi generale. 😉

atunci când regulile se schimbă în timpul jocului, ești îndreptățit să ieși din joc.

În cazul învățământului din România, regulile se schimbă în timpul jocului de aproape 30 de ani, dar nimeni nu a avut curajul să facă ceva în privința asta până acum. Noi, ăștia mai „bătrâni”, ne-am plâns pe la colțuri și pe oriunde altundeva am mai putut (forumuri, bloguri, Facebook), dar toate astea au fost ca și cum n-ar fi, pentru că ne-am dat bătuți după ce ne-am răcorit un pic, gândindu-ne că oricum nu se va schimba nimic.

Ceea ce mă bucură cel mai mult la acțiunea asta nu e faptul că invită la boicot (stay in school, kiddos!) , ci că dovedește că noua generație are o urmă de spirit civic în ea. Yep, se pare că tinerii fac și altceva pe lângă uitatul la conținutul de mâna a cincea de pe YouTube-ul românesc. 🙂 Chiar dacă nu va avea efectul scontat, sper ca atitudinea asta să se păstreze, pentru că îi împinge pe oameni să pună piciorul în prag atunci când cred că lucrurile nu-s ok și țara asta chiar are nevoie de așa ceva.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *