Bă, Ce Rampă-i asta?

Atunci când trebuie să folosești un scaun rulant, rampele de acces sunt o parte foarte importantă din viața ta. În timp ce alții exclamă „bă, ce tip / tipă!”, ție-ți tresare inima când vezi o bucată de ciment care pare perfectă – nici prea-prea, nici foarte-foarte – și spui „bă, ce rampă!”, pentru că știi că ai nevoie disperată de ajutorul frumuseții ăleia cu pantă lină ca să poți să ajungi unde vrei și să ai o viață normală, care să-ți permită să-ți concentrezi atenția asupra altor chestii .

Da, între un utilizator de scaun rulant și o rampă (sau un lift <3 ) poate fi dragoste la prima vedere, dar asta se întâmplă destul de rar în România, cel puțin momentan. De foarte multe ori, entuziasmul e înlocuit de indignare, ca în cazul de față. Totuși, contrar aparentei incisivități a titlului, intenția mea e să îndulcesc un pic întrebarea aia acră, pe care am pus-o pe un ton nepoliticos, formând un acronim din combinația de cuvinte pe care aș vrea s-o pot spune mai des fără să fiu nevoit să îi atribui și conotații negative: Bă, Ce Rampă!.

Pentru că, în cazul ăsta, pozele valorează mult mai mult decât cuvintele mele, poți să admiri minunăția de rampă peste care am dat la unul dintre sediile BCR din Craiova.

Nu, nu e Photoshop, deși mi-aș fi dorit ca asta să fie doar una dintre glumițele mele proaste. Rampa aia există de mult timp acolo și cred că-i tare tristă că n-o poate complimenta nimeni, pentru că pare să aibă tot ce-i trebuie… exceptând poziționarea adecvată. Ea, săraca, n-are nicio vină că a apărut pe lume în circumstanțele nepotrivite. Nici angajaților sucursalei nu le-aș putea reproșa ceva, pentru că au fost foarte amabili și chiar mi-au adus afară cardul și hârtiile pe care trebuia să le semnez ultima dată când am avut nevoie să trec pe-acolo.

Totuși, asta nu înseamnă că pot trece cu vederea că ceva e în neregulă. Motivul pentru care există rampa aia acolo e greșit, pentru că nu poți face așa ceva doar ca să fie și ca să nu-ți iei amendă din cauza lipsei căilor de acces pentru persoanele cu dizabilități. Nu că ar exista prea multe controale cu privire la asta… Dacă ar fi existat, eu nu aș fi fost nevoit să scriu articolul ăsta în anul de grație douăzeci- opt… ăăă, 2018.

Dragi oameni care lucrează la BCR,

În campaniile de marketing spuneți că „România are nevoie de oameni cu încredere în ei și de o bancă pregătită să-i susțină”. De fiecare dată când sunt nevoit să recurg la metode alternative ca să intru într-o clădire (a se citi: „când trebuie să mă las cărat ca și cum aș fi un sac de cartofi”), am un pic mai puțină încredere în mine, dar cred că putem trece peste experiențele nasoale din trecut dacă voi sunteți pregătiți să susțineți persoanele cu dizabilități.

Eu sunt dispus să vă acord încredere și sper să mă faceți să strig „bă, ce rampă!” și să simt fluturi în stomac de fiecare dată când trec prin fața sediilor voastre. 😀

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *